Definiția cu ID-ul 1266005:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
birnic, -ă s.m., s.f. (înv.) 1 Persoană care era supusă la bir; gener. contribuabil. Venitul se alcătuia din zeciuiala birnicilor (I. ION.). 2 Tributar. Crăia ungurească este birnică scaunului Papii (CANT.). • pl. -ci, -ce. /bir + -nic.