bisericos, -oasă adj., s.m., s.f. (Persoană) care respectă dogmele Bisericii, (persoană) care merge des la biserică; (om) evlavios, bigot. Mircea-cel-mare a fost în genere un principe puțin bisericos (HASD.). ◊ Fig. Cu zîmbiri de curtezană și cu ochi bisericoși (EMIN.). • pl. -oși, -oase. /biserică+ -os.