bliț s.n. 1 Lampă electronică cu care este dotat un aparat fotografic și care se conectează simultan cu deschiderea obturatorului. ◊ Bliț secundar = bliț comandat pe cale optică de lumina blițului principal, asigurîndu-se o sincronizare perfectă. 2 Partidă de șah terminată în 5 minute. 3 Raid fulgerător efectuat de poliție. • pl. -uri. și blitz s.n. /<germ. Blitz [licht].