Definiția cu ID-ul 418653:
Etimologice
bluf (blufuri), s. n. – Înșelătorie, cacealma. Eng. bluff, prin intermediul fr. – Der. (rar) blufa, vb. (a face cacealma, a înșela).
Exemple de pronunție a termenului „bluf” (4 clipuri)
Clipul 1 / 4
bluf (blufuri), s. n. – Înșelătorie, cacealma. Eng. bluff, prin intermediul fr. – Der. (rar) blufa, vb. (a face cacealma, a înșela).