bociulie, bociulii, (buciulie, bociolie), s.f. – (reg.) Boboc, mugur; căciulie; capsula cu sămânță de la floare: „Măghieran cu bociulie / Spune mândrului să vie” (Bârlea, 1924, II: 134). Atestat cu același sens și în Maramureșul din dreapta Tisei (DRT, 2010). – Contaminare dintre bocioacă și măciulie / căciulie (MDA).