BOGĂȚIE sf. 1 Starea omului bogat: sărăcia e zid de piatră și bogăția gard de nuiele (ZNN.) ¶ 2 Avere multă, avuție: i-a dat Dumnezeu ~, numai nu i-a dat minte (ZNN.) ¶ 3 Îmbelșugare, belșug, rodnicie: bogăția de grîu... se pleca la adierile încropite ale vîntului (DLVR.); bogăția pămîntului țării ¶ 4 pl. Lucruri de mare preț, scumpeturi: palatul... cu toate bogățiile și podoabele din el (CRG.).