BOIEROAICĂ, boieroaice, s. f. (În orînduirea feudală și în regimul burghezo-moșieresc) Soție de boier; femeie din clasele privilegiate. Erau trei cu vizitiul patru. Din toți, cu mintea limpede, numai o boieroaică bătrînă. GALAN, Z. R. 57. Moarta nu era boieroaică, s-o ceară cu ploconeli și s-o urce în dubă pe tavă de argint. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. 1 71. ◊ (Adjectival) Am mai umblat eu c-o mulțime de cucoane, cu maice boieroaice și cu alte fețe cinstite. CREANGĂ, P. 115.