BOLȘEVIC², -Ă, bolșevici, -e, s. m. și f. Adept al bolșevismului, al învățăturii lui Lenin și Stalin; comunist. Congresul [al II-lea al P. M. S. D. R.] a dezvăluit existența unor divergențe organizatorice serioase, care au divizat partidul în două părți, bolșevicii și menșevicii; cei dinții apărau principiile organizatorice ale social- democrației revoluționare, pe cînd ceilalți alunecau în mlaștina dezlînării organizatorice, în mlaștina oportunismului. Ist. P. C. (b) 63. Cunoașterea și înțelegerea metodelor și tacticii bolșevicilor în lupta împotriva grupărilor dușmane, cunoașterea și înțelegerea experienței partidelor comuniste frățești din toate țările de democrație populară și din lumea capitalistă, precum și a propriei experiențe de luptă a partidului nostru în acest domeniu, constituie un foarte important mijloc de educare a membrilor de partid și a oamenilor muncii în spiritul vigilenței revoluționare. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 582.