Definiția cu ID-ul 900268:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BONTĂNITURĂ, bontăniluri, s. f. (Mold., Bucov., Transilv.) Ciocănitură, bocănitură. Copiii, auzind bontănitura și ciocănitură aceasta, credea într-adevăr că acolo se află tata lor, făcînd lemne. SBIERA, P. 170.