Definiția cu ID-ul 1291867:
Arhaisme și regionalisme
bontău, bontăi, s.m. (reg.) Copac ciuntit la vârf. ■ (onom.) Bontău, nume de familie în jud. Maram. – Din magh. bontó (DER); posibil din bont + suf. -ău.
bontău, bontăi, s.m. (reg.) Copac ciuntit la vârf. ■ (onom.) Bontău, nume de familie în jud. Maram. – Din magh. bontó (DER); posibil din bont + suf. -ău.