Definiția cu ID-ul 949105:
Arhaisme și regionalisme
bontău, bontăi, s.m. – (reg.) Copac ciuntit la vârf (D. Pop, 1978). ♦ (onom.) Bonta, Bontaș, Bontău, nume de familie (84 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din magh. bontó (DELR); din bont + suf. -ău.