BOTIȘOR, botișoare, s. n. Diminutiv al lui bot (1). Nu mi-ai scoate oare ochii Cu-ascuțitul botișor? EMINESCU, O. IV 369. ◊ Expr. A avea pufușor pe botișor = a trăda, prin anumite semne exterioare, fapte reprobabile săvîrșite anterior. Puișor cu caș la botișor, se spune unui om tînăr, fără experiență, neștiutor, pentru care avem indulgență.