BRĂZDA (-dez) vb. tr. 1 🚜 A trage brazde cu plugul: pluguri, rarițe, brăzdau pămîntul, parcă n’ar fi fost sdravăn (ISP.) ¶ 2 pr. anal. A face crestături adînci cu cuțitul, cu un obiect tăios ¶ 3 A lăsa urme adînci în pămînt (vorb. de roatele carului) sau pe suprafața apei (vorb. de o corabie); vorb. de fulger: fulgerele brăzdează cerul (LUNG.) ¶ 4 Fig. A săpa sbîrcituri (pe obraji).