BRODA, brodez, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut) A coase flori sau alte ornamente (cu mîna sau cu mașina) pe o pînză, pe o stofă, pe o țesătură de mătase etc.; a coase la gherghef. A broda cu mătase. A broda o monogramă. ◊ Fig. A dezvolta, a născoci, a inventa (înflorind ceva). Muzicanții oare nu s-ar găsi destui ca să brodeze o arie demnă pe vorbele cîntecului răsplătit? ANGHEL, PR. 192. În genere, se brodează cu sarcasm... pe tema lipsei de merit a multora dintre medaliați. CARAGIALE, S. U. 33.