bruia vb. I. tr. 1 A perturba (voit) recepția unor semnale electromagnetice, prin emiterea de semnale parazite cu aceeași frecvență. ♦ A perturba o audiție radiofonică. 2 Fig. A produce confuzie, neînțelegere în desfășurarea unui dialog, a unor fapte, idei etc. Cînd oratorul a început să vorbească, opozanții l-au bruiat. • pl. -iez. /<fr. brouiller.