BRÎNCUȚĂ² (pl. -țe) sf. 🌿 1 Plantă ierboasă din fam. cruciferelor, numită și „bruncuță”, „burnicruț”, „frunza-voinicului” și „sămcuță”; are tulpina păroasă și florile galbene; crește mai ales prin dărâmături și pe locurile sterile (Sisymbrium officinale) (🖼 603) ¶ 2 Plantă din aceeași familie, cu florile mici, galbene, care crește pe lîngă bălți și pe locurile umede; e cunoscută și sub numele de „rapiță-sălbatică”; se întrebuințează în medicină ca antiscorbutic șí pentru curățirea sîngelui (Nasturlium palustre) (🖼 604) ¶ 3 NĂSTUREL [germ. Brunnenkresse + brîncă].