brădișor s.m. 1 Brăduț. 2 (bot.; reg.) Nume dat mai multor specii de plante erbacee perene, cu tulpina culcată, acoperită cu frunze mici, subțiri și ascuțite, în formă de ace, la subsuoara cărora se găsesc sporangi cu spori, care sînt răspîndite în pădurile montane și se utilizează în farmaceutică; plantă care aparține fiecăreia dintre aceste specii. • pl. -i. /brad + -ișor.