BUCIUM² (pl. -me) sn. 🎼 Instrument muzical alcătuit dintr’un tub lung de peste un metru, atingînd în unele regiuni dimensiuni extraordinare, ca, de pildă în Bucov., unde are uneori o lungime de aproape 3 metri; e făcut din coajă de teiu sau din doage subțiri de lemn (de teiu ori de paltin), învelite cu coajă de cireș; în unele părți e făcut din tinichea; la capătul de jos, tubul se lărgește și e puțin încovoiat; întrebuințat odinioară ca instrument muzical de războiu pentru strîngerea oștilor, astăzi nu se mai folosește decît de ciobanii din unele regiuni (🖼 630): de cîte ori n’au răsunat codrii... de ~ul vitejilor noștri plăieși! (VLAH.) ¶ 2 pr. anal. Sul de hîrtie, de pînză, etc. ¶ 3 Teacă de metal, etc., în formă de cilindru, în care se păstrează acte făcute sul: nu mă puteam opri de a tot scoate din ~ul ei de tinichea și de a-mi citi și răsciti numele (GN.) [lat. bucĭna].