BUCĂTURĂ (pl. -uri) sf. 1 = ÎMBUCĂTURĂ: acesta își înghiți bucătura VLAH.) ¶ 2 Bucată dintr’un lucru de mîncare: cu suflet îndurător îi întindeau cîte o ~ (RET.) ¶ 3 Trans. 🍽 Fel de bucate: își adună dar toată iscusința, ca să poată face o ~ care să-i placă împărătesei (RET.).