Definiția cu ID-ul 1272059:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
buimăcire s.f. (pop.) Faptul de a (se) buimăci; năucire, buimăceală. Vino-ți în sine... Ești în buimăcire (C. NEGR.). • pl. -i. /v. buimăci.
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
buimăcire s.f. (pop.) Faptul de a (se) buimăci; năucire, buimăceală. Vino-ți în sine... Ești în buimăcire (C. NEGR.). • pl. -i. /v. buimăci.