BUIMĂCIRE s. 1. năucire, zăpăcire. (~ cuiva.) 2. amețeală, buimăceală, năuceală, năucire, perplexitate, zăpăceală, (înv. și reg.) uluială, uluire, (reg.) uimăceală, (Mold., Bucov. și Transilv.) tehuială. (O stare de ~.)