Definiția cu ID-ul 838635:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BUIMĂCIRE, buimăciri, s. f. Faptul de a (se) buimăci; buimăceală. – V. buimăci.
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BUIMĂCIRE, buimăciri, s. f. Faptul de a (se) buimăci; buimăceală. – V. buimăci.