BULBUCA (-uc), BOLBOCA (-oc) I. vb. intr. A forma bulbuci (vorb. de apă, cînd plouă, sau despre ori-ce lichid ce clocotește la foc). II. vb. tr. A scoate din găunoșiturile lor, a holba (ochii): hagiul bolbocase ochii și se retrăsese pe o laviță D. -ZAMF.. III. vb. refl. A ieși afară găunoșiturile lor (vorb. de ochii): i se bulbucaseră ochii cît cepele LUNG. [lat. *volvĭcare < volvĕre].