dexonline

volbura [At: CANTEMIR, HR. 170 / V: (înv) bolbori, hol~, holbori, hulburi, ~bora, ~vora, ~vura, (îrg) ~ri / Pl: volbur, ~rez / E: volbură] 1-3 vtri A (se) învolbura. 4 vt (Ban; d. vânt; c. i. zăpada) A spulbera și a troieni. 5 vr (Reg; îf hulburi) A amesteca depunerile de pe fundul unui vas cu lichidul de deasupra.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

volburi v vz volbura

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

volvora v vz volbura

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

volvura v vz volbura

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

volbura vb. I. tr., refl., intr. (înv., reg.) A (se) învolbura, a (se) învîrteji. Vîntul turbat Peste Ocean zburînd dezlănțat Alți munți va nălța, unda volborînd (HEL.). • prez.ind. -ez, volbur. /volbură + -a.

BULBURA vb. I v. volbura.

VOLBURA, pers. volbură, vb. I. Refl. (Despre apă, vînt) A se învolbura. – Variantă: bulbura vb. I.

Ortografice DOOM

volbura vb., ind. prez. 3 sg. volbură

Intrare: bulburare

bulburare

infinitiv lung (IL113)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	bulburare	bulburarea
nominativ-acuzativ	plural	bulburări	bulburările
genitiv-dativ	singular	bulburări	bulburării
genitiv-dativ	plural	bulburări	bulburărilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

Intrare: bolbora

bolbora verb grupa I conjugarea I intranzitiv tranzitiv

verb (VT2)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) bolbora	bolborare	bolborat bolboratu‑	bolborând bolborându‑	singular	plural
		(a) bolbora	bolborare	bolborat bolboratu‑	bolborând bolborându‑	bolboră	bolborați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	bolbor	(să) bolbor	bolboram	bolborai	bolborasem
	a II-a (tu)	bolbori	(să) bolbori	bolborai	bolborași	bolboraseși
	a III-a (el, ea)	bolboră	(să) bolbore	bolbora	bolboră	bolborase
plural	I (noi)	bolborăm	(să) bolborăm	bolboram	bolborarăm	bolboraserăm bolborasem
	a II-a (voi)	bolborați	(să) bolborați	bolborați	bolborarăți	bolboraserăți bolboraseți
	a III-a (ei, ele)	bolboră	(să) bolbore	bolborau	bolborară	bolboraseră

bolbura verb grupa I conjugarea I intranzitiv tranzitiv

verb (VT2)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) bolbura	bolburare	bolburat bolburatu‑	bolburând bolburându‑	singular	plural
		(a) bolbura	bolburare	bolburat bolburatu‑	bolburând bolburându‑	bolbură	bolburați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	bolbur	(să) bolbur	bolburam	bolburai	bolburasem
	a II-a (tu)	bolburi	(să) bolburi	bolburai	bolburași	bolburaseși
	a III-a (el, ea)	bolbură	(să) bolbure	bolbura	bolbură	bolburase
plural	I (noi)	bolburăm	(să) bolburăm	bolburam	bolburarăm	bolburaserăm bolburasem
	a II-a (voi)	bolburați	(să) bolburați	bolburați	bolburarăți	bolburaserăți bolburaseți
	a III-a (ei, ele)	bolbură	(să) bolbure	bolburau	bolburară	bolburaseră

bulbura verb grupa I conjugarea I intranzitiv tranzitiv

verb (VT2)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) bulbura	bulburare	bulburat bulburatu‑	bulburând bulburându‑	singular	plural
		(a) bulbura	bulburare	bulburat bulburatu‑	bulburând bulburându‑	bulbură	bulburați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	bulbur	(să) bulbur	bulburam	bulburai	bulburasem
	a II-a (tu)	bulburi	(să) bulburi	bulburai	bulburași	bulburaseși
	a III-a (el, ea)	bulbură	(să) bulbure	bulbura	bulbură	bulburase
plural	I (noi)	bulburăm	(să) bulburăm	bulburam	bulburarăm	bulburaserăm bulburasem
	a II-a (voi)	bulburați	(să) bulburați	bulburați	bulburarăți	bulburaserăți bulburaseți
	a III-a (ei, ele)	bulbură	(să) bulbure	bulburau	bulburară	bulburaseră

arată variantele

Intrare: volbura

volbura verb grupa I conjugarea I reflexiv unipersonal

verb (V2)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) volbura	volburare	volburat volburatu‑	volburând volburându‑	singular	plural
		(a) volbura	volburare	volburat volburatu‑	volburând volburându‑	—	—

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	—	—	—	—	—
	a II-a (tu)	—	—	—	—	—
	a III-a (el, ea)	volbură	(să) volbure	volbura	volbură	volburase
plural	I (noi)	—	—	—	—	—
	a II-a (voi)	—	—	—	—	—
	a III-a (ei, ele)	volbură	(să) volbure	volburau	volburară	volburaseră

bulbura verb grupa I conjugarea I intranzitiv tranzitiv

verb (VT2)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) bulbura	bulburare	bulburat bulburatu‑	bulburând bulburându‑	singular	plural
		(a) bulbura	bulburare	bulburat bulburatu‑	bulburând bulburându‑	bulbură	bulburați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	bulbur	(să) bulbur	bulburam	bulburai	bulburasem
	a II-a (tu)	bulburi	(să) bulburi	bulburai	bulburași	bulburaseși
	a III-a (el, ea)	bulbură	(să) bulbure	bulbura	bulbură	bulburase
plural	I (noi)	bulburăm	(să) bulburăm	bulburam	bulburarăm	bulburaserăm bulburasem
	a II-a (voi)	bulburați	(să) bulburați	bulburați	bulburarăți	bulburaserăți bulburaseți
	a III-a (ei, ele)	bulbură	(să) bulbure	bulburau	bulburară	bulburaseră

volvura