butiric, ~ă a [At: LTR / E: fr butyrique] (Chm; îs) Acid ~ Acid organic care se găsește în grăsimile animale, mai ales în unt, întrebuințat la prepararea unor esteri, a celulozei etc.

butiric adj. (chim.) Acid butiric = acid organic, cu catenă liniară, care se obține prin fermentația oxidativă, cu bacterii, a zaharurilor, care este întrebuințat la prepararea unor esteri, a unor materiale plastice, la decalcificarea pieilor etc. • /<fr. butyrique.

*BUTIRIC adj. Acid ~, acid gras, lichid, cu miros de unt rînced, care se găsește în untul vechiu [fr.].

BUTIRIC adj. m. (Numai în expr.) Acid butiric = acid organic care se găsește în grăsimile animale (mai ales în unt).

BUTIRIC adj. m. (În expr.) Acid butiric = acid organic care se găsește în grăsimile animale, mai ales în unt. – Fr. butyrique (< gr.).

BUTIRIC adj.m. Acid butiric = acid organic care se găsește mai ales în grăsimile animale. [< fr. butyrique].

BUTIRIC adj. acid ~ = acid organic sub formă de gliceride, în grăsimile animale. (< fr. butyrique)

BUTIRIC ~că (~ci, ~ce): Acid ~ acid organic din componența grăsimilor animale (mai ales a untului), folosit în industria chimică. /<fr. butyrique

!butiric adj. m. (acid ~), pl. butirici; f. butirică (bacterie ~), pl. butirice

butiric adj. m.

butiric adj. m.