buton s.n., s.m. 1 s.n. (tehn.) Piesă mică, în formă de disc, de calotă sferică etc., care, prin apăsare sau rotire realizează comanda unei acțiuni mecanice, electrice etc. ♦ Fus care servește ca legătură de articulație într-un mecanism, legat cu un capăt de corpul unei piese care efectuează o mișcare circulară, fiind situat excentric față de axa de rotație a acesteia. 2 s. m. Mic obiect (mobil) din metal, sidef sau alte materiale cu care se încheie gulerele, manșetele etc. O pereche de butoni, banali pentru mine (CA. PETR.). ♦ Capsă la mănuși. 3 s.m. Motiv decorativ, în relief, de forma unei proeminențe rotunjite, de obicei gîtuite. 4 s.n. (med.) Leziune cu sediu folicular sau perifolicular. ◊ (anat.) Buton terminal = mică umflătură situată la capătul ramificațiilor unui axon, care face legătura dintre fibrele nervoase și celule. • pl. n. -oane, m. -i. /<fr. bouton.