Definiția cu ID-ul 1339615:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BUTURUGĂ (pl. -gi) sf. 1 🌳 Rădăcina împreună cu partea din trunchiu rămasă după ce s’a tăiat un copac; rădăcina numai a unui copac, ce se scoate din pămînt pentru foc: Sultănica mai aruncă o ~ în flăcări DLVR.; proverb: buturuga mică răstoarnă carul mare [butură].