Definiția cu ID-ul 899361:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BÎJBÎITURĂ, bijbîituri, s. f. (Rar) Bîjbîială. Pe neașteptate răsunară din odăița alăturată cîteva șoapte. Pe urmă un zgomot de pași și o bîjbîitură. S-au sculat, îmi zisei eu bucuros, de-acum nu mai e mult pînă la ziuă. DUNĂREANU, CH. 120.