bălăbănire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: bălăbăni] 1-6 Mers reflex, (într-o parte și în alta), oscilând cu șovăială sau (legănându-se lent și) împleticit Si: (pfm) bălăbăneală (1-6), bălăbănit¹ (1-4), bălăngănire (4-9), (reg) bănănăeală (1-6) , bănănăire (1-6), băinănămit (1-6) Cf bălăbăni (1-2). 7 Mișcare clătinată, datorată zgâlțâielii Si: bălăbăneală (1-6).