BĂNUȚEL, bănuței, s. m. (Mai ales la pl.) Bănuț (3). Pajiștea era presărată de rîsul bănuțeilor și jundurile grădinii erau țesute în curpeni de zmeură și mure. SADOVEANU, O. IV 71. Zis-a mîndra că mi-a face O peană de bănuței. Frumoasă ca ochii ei. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 43.