BĂTRÎNEȚE sf. 1 Vîrsta cea mai înaintată a omului, cînd puterile încep să slăbească și părul să cărunțească: vîrstele sînt aceste: pruncia, copilăria, catarigia, voinicia, bărbăția, căruntețele și bătrînețele (CANT.); a ajunge la ~; la adînci ~, la o vîrstă foarte înaintată; toiagul ~lor 👉 TOIAG; proverb: adună la tinerețe, ca să ai la ~, – învață la tinerețe, ca să știi la ~ ¶ 2 Despre animale: Murgule, voinicule, Mai poți tu la ~, Cum puteai la tinerețe? (SEV.) ¶ 3 ‼ Bătrînime, oamenii bătrîni: se adună tot sfatul: ~le cu sfatul, flăcăimea cu voioșia (DLVR.) [bătrîn].