BĂȘICA, ❍BEȘICA (-șic) I. vb. tr. A face să se acopere (pielea) de bășici: razele soarelui ce-i străbăteau prin păr și-i beșicau pielea (GRL.) ¶ 2 pop. A bate strașnic, așa încît să-i bășice trupul: ii! bălan, că te bășic (ISP.). II. vb. refl. A se acoperi de bășici [lat. vulg. bĭssīcare].