CĂLCÎlU (pl. -îie) sn. 1 Partea dinapoi a piciorului cu care se calcă (👉 PICIOR): s’a înțepat cu un ghimpe la ~; proverb: a-i sfîrîi căicîiele ISP., a alerga foarte iute; a se întoarce într’un ~, a lucra iute, fără a pierde vremea, a fi foarte harnic; (👉 APRINDE²10) ¶ 2 🫀 = CALCANEUM ¶ 3 pr. ext. Picior: le ardea la amîndoi pămîntul sub călcîie GRIG.; se încinse o horă strașnică, de săreau scîntei de subt călcîie DLVR. ¶ 4 Partea ciorapilor sau a încălțămintei ce acopere câlcîiul ¶ 5 Lovitură dată cu călcîiul: strînse frîul calului... îi dete călcîie și... se repezi asupra acelui balaur ISP.; (👉 IAPĂ) ¶ 6 pr. anal. Capătul dinapoi al tălpii de la sanie ¶ 7 pr. anal. 🚜 Plazul plugului ¶ 8 Mold. 🍽 O bucată mare de mălaiu, de mămăligă ori de pîine RV. -CRG. MERA. ¶ 9 ⛵ Extremitatea inferioară a catartului [lat. calcaneum].