Definiția cu ID-ul 842927:
Explicative DEX
CĂPĂTUIALĂ, căpătuieli, s. f. Faptul de a (se) căpătui; p. ext. îmbogățire, parvenire; căpătuire; (concr.) rost, stare, avere. [Pr.: -tu-ia-] – Căpătui + suf. -eală.
Exemple de pronunție a termenului „căpătuială” (3 clipuri)
Clipul 1 / 3