Definiția cu ID-ul 1345925:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CĂPIȚĂ1 (pl. -ițe, -iți) sf. 🚜 Grămadă de fîn sau de paie, de formă conică, mai mare decît un purcoiu, dar mai mică decît o claie (🖼 839): ardeau căpițele de fîn, clăile și șirele de grîu, că era tocmai în strînsul bucatelor I. -GH. [comp. blg. kopica].