CĂRARE (pl. -ări) sf. 1 Potecă, drum mic, cale strîmtă numai pentru un om sau animal și pe care nu se poate umbla cu carul; 👉 MINTE ¶ 2 Fig. Drum, cale: cărările vieții fiind grele și înguste EMIN. ¶ 3 proverb: a merge, a umbla pe două cărări, a se clătina în mers, a nu umbla drept (vorb. de omul beat) ¶ 4 Dunga, locul lăsat liber pe creștetul capului prin despărțirea părului în două: își alegea ~a la oglindă VLAH. [lat. carraria].