CĂSCĂTURĂ, căscături, s. f. 1. Căscat. [Cîinii] cu căscături și cu scheonări se traseră în deal la oi. GALACTION, O. I 283. 2. Deschizătură mare, gol în interiorul unui obiect sau între două obiecte. Soarele cobora în căscaturile munților ca un șoim roșu. CAMILAR, TEM. 407. Se zări un foc mare, vînzolindu-se în căscătura unei colibe. CAMILAR, N. II 424.