cacofonie (gr. kakos „urât” + phoné „voce”, „sunet”), viciu de exprimare care constă dintr-un sunet neplăcut, produs de întâlnirea a două litere sau silabe (A):; lat.: întâlnirea dintre s și t ori s și s (ars studiorum); de asemenea, unele vocale în hiat (secundo omine; auctoritate publica armare). ( → L., § 969) • După definiția de mai sus, c. o ilustrează și asonanțele și aliterațiile lipsite de o rațiune expresivă, dar mai ales greu de pronunțat, cum este disproforon. Ex. Caracterele de La Bruyère.