CADĂ (pl. căzi) sf. 1 Vas mare din doage cercuite, mai adesea de forma unui con trunchiat, în care se pun strugurii la vie, sau în care se strînge boștina de struguri, tocitoare (🖼 701) ¶ 2 Mold. Bucov. Maram. Baie (de lemn, de faianță, etc.) în care se scaldă cineva: băi de ~, băi de putină [vsl. kadĭ, blg. srb. kada].