CALUP (pl. -upuri) sn. 1 Tipar, formă (🖼 769): ne semănăm în toate parc’am fi făcut toți pe un ~ ALECS. ¶ 2 Mold. Bucov. Calapod de cizmar: m’ai amețit punîndu-ți sfîrloagele pe ~ CRG. ¶ 3 Tipar de lemn pentru căciuli, pălării, etc. ¶ 4 Bucată dreptunghiulară de săpun: să se radă vr’o cîteva ~uri de sopon DRĂGH. ¶ 5 🐑 Tipar, formă pentru făcut cașcavalul: ~urile să fac din veșcă DRĂGH. ¶ 6 Unealtă a rotarului, alcătuită dintr’o bucată de lemn cu mai multe găuri, de diferite mărimi, și care servește de calibru pentru capetele spițelor de roată (🖼 770) ¶ 7 = BAȘLIC ¶ 8 familiar A pune (sau a trage) cuiva ~ul, a-l înșela [tc. < gr.].