cangrenă Dicționarele noastre citează forma cangrenă ca o variantă lui gangrenă, fără nici o explicație (Scriban declară „falsă” forma cu c-). În RRLi., XII, p. 457, recenzînd БEP, am notat că la ϰангpeнен ar fi trebuit să spună ceva și despre rom. cangrenă. Dar c- e mult mai răspîndit: prima atestare în franceză e cu c- (Dauzat-Mitterand-Dubois, s.v. gangrène), vezi cancrena, tc. kangren și în sfîrșit, cel mai important, gr. ϰάγγραινα. Cel puțin pentru limba noastră, dacă nu și pentru celelalte, originea trebuie văzută în limba greacă.