CARE l. adj. și pron. inter. și rel. m. și f. (gen. -dat. cărui, căruia; pl. cari, care, gen. -dat. căror, cărora; -f. sg. gen. -dat. cărei, cării, căreia, căriia: pl. care, cari, gen. dat. căror, cărora) 1 Se pune la începutul unei propozițiuni relative sau interogative: lenea e cucoană mare, ~ n’are de mîncare; ~ din voi doi e mai mare? ¶ 2 ~ pe ~? care din amîndoi e mai tare? care din amîndoi biruește pe celălalt? II. pron. indef. 1 Fie-care: au fugit Turcii, ~ încotro au putut LET.; toți alergau la Colentina, ~ cum putea, pe jos, călare, în căruță I. -GH.; ~ de ~ sau ~ mai de ~, pe întrecute: umblau cu zavistii, ~ de ~ s’apuce domnia ODOB.. ~ (mai) de ~ mai (frumos, etc.), unul mai (frumos, etc.) decît celălalt: îl cam dedeau în tărbăceală cu gariuri ~ mai de păcălitoare ISP. ¶ 2 Care ... care ..., unul ... altul ...: cuconași și negustori îmbrăcați ~ turcește, ~ nemțește I. -GH.; și cari săpau cu cazmalele, cari cărau cu tărăboanțele, cari cu căruțele, cari cu covătile CRG. ¶ 3 Compus cu fie-, oare-, -va, formează alte pron. indef. 👉 FIECARE, OARE-CARE, CAREVA ¶ 4 Să nu ~ cumva 👉 CUMVA [lat. qualem].