CASNIC I. adj. De casă, de gospodărie; de familie; conjugal: industria ~ă; viața ~ă. II. sm. 1 Om însurat ¶ 2 pl. ‡ Soți: desparte pravila pre ~i pentru frica ce are muiarea despre bărbat PRV.-MB. ¶ 3 pl. Căseni, oamenii din casă: cînd ședeau casnicii la lucru iarna... cotoiul sta lîngă dînșii și torcea ISP..