CATARAMĂ, CĂTĂRAMĂ (pl. cătărămi) sf. 1 Inel sau dreptunghiu de metal în interiorul căruia se află unul sau mai multe vîrfuri care se învîrtesc în jurul unei axe și care slujește să încheie o cingătoare, o curea, etc. (🖼 972) ¶ 2 Ⓕ La ~, strașnic, sdravăn, în gradul cel mai înalt: bătaie la ~; beție la ~; prieteni la ~, intimi, nedespărțiți.