CATASTAZĂ (< fr. catastase < gr. katastasis, constituire) În teatrul antic, penultima din cele patru părți ale acțiunii unui poem dramatic. După unii cercetători, ea constituie momentul pregătitor al catastrofei. Alți cercetători o integrează însă în catastrofă (v.), reducînd astfel părțile poemului dramatic la trei: protaza, epitaza, catastrofa (v.). În fond, catastaza este partea în care acțiunea scenică, stabilită în protază, complicată în epitază, se continuă și se dezvoltă pînă în clipa catastrofei, a deznodămîntului.