CERNE (cern) I. vb. tr. 1 A trece prin sită sau prin ciur spre a se alege ce e mai mărunt: ~ făina; ~ nisipul; (P): sita (pînă-i) nouă cerne bine 👉 SITĂ; cine nu vrea să frămînte, toată ziua cerne, cine nu vrea să sfîrșască un lucru, își pierde vremea numai cu pregătiri sau numai cu preliminările lui; Ⓕ: Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zapădă (ALECS.) ¶ 2 Ⓕ 🌦 A ploua mărunt, parc ’ar cerne prin sită: începe să cearnă mărunt și ’nțepat (CAR.) ¶ Ⓕ A cerceta cu de-amănuntul: gîndul îmi era a ~ prin sita studiilor clasice cele mai multe din acele datine bătrînești (VLAH.) . II. vb. refl. 1 A se strecura, a străbate mărunt ca prin sită: înaintea noastră lumina începe să se cearnă prin rariștea de brazi (VLAH.) ¶ 2 🌦 A ploua mărunt, a ninge: privind fulgii de zăpadă care se cern încetișor de sus (BR.-VN.) [lat. cernĕre].