CHIBZUIRE s. f. Acțiunea de a chibzui; examinare atentă a împrejurărilor, judecată cumpănită, deliberare. După o scurtă chibzuire, apucai la vale pe una din poteci, care mi se păru mai umblată. HOGAȘ, M. N. 76. Facerea cheltuielilor... s-au lăsat în chibzuirea consiliului comunal. I. IONESCU, D. 100.