CHICOTI (-tesc) vb. intr. și refl. 1 A rîde înfundat sau în batjocură: se pun jos într’un colț al salonului, șoptind și chicotind între ele (ALECS.); cum intră la casă, începe a se ~ și a spune de la nuntă multe și mărunte (CRG.) ¶ 2 A rîde cu hohote: chicoteau pe socoteala mea de răsuna prundul (CRG.) [chicot].