CILINDRU², cilindri, s. m. 1. Suprafața obținută prin deplasarea unei drepte paralel cu ea însăși, astfel încît să se sprijine mereu pe o curbă închisă. 2. Corp geometric mărginit de un cilindru (1) și de două plane perpendiculare pe direcția generatoarelor. 3. Piesă (cilindrică) componentă a unor mașini, care se poate roți în jurul propriei sale axe și care servește pentru a conduce, a presa sau a fasona un material; (la motoare cu ardere internă, la mașini cu abur la compresoare etc.) organ de mașină tubular, în interiorul căruia se deplasează un piston. – Fr. cylindre (lat. lit. cylindrus).