CINSTE sf. 1 Nume bun, reputație de care se bucură cineva, considerație, stima ce se arată cuiva pentru vrednicia sau faptele sale; onoare: ~a cîntărește mai mult decît banul; ~a nu se cumpără, nici nu se vinde (ZNN.); (P): ~a la ~ trage; bani au și Țiganii, dară ~ nu (ISP.); locul de ~, locul ocupat de persoana cea mai însemnată într’o adunare, la o masă, etc.; pe ~, pe ~a mea, pe cuvîntul meu de om cinstit; a face ~, a face să fie binevăzut, să fie lăudat: cu niște preoți și dascăli de aceia de făceau mare ~ satului (CRG.); nu e de ~a mea, nu se potrivește cu starea, cu reputația mea; a da ~a pe rușine, a-și pierde, printr’o faptă necugetată, numele bun, reputația; a se face de ocară ¶ 2 Onestitate ¶ 3 † Vrednicie, slujbă înseninată, rang înalt ¶ 4 F Ospătarea cuiva, mai ales cu băutură: băiete! un rînd de țigări la domnii... fac eu ~! (CAR.) ; F a face~ țigănească, a plăti fie-care pentru celălalt băutura sau mîncarea ¶ 5 F Dar, lucru dăruit ‼ pl. (cinsturi): se făcuse acum vîlva că cine umblă cu cinsturi, se rade la judecată (LUNG.) ¶ 7 pl. Cinstile, darurile făcute miresei de către rude sau cunoscuți [vsl. čĭstĭ + čestĭ].